Proprietatile unor alimente in pastrarea sanatatii erau cunoscute insa cu mult inainte de aparitia termenului. Egiptenii antici stiau ca folosirea în alimentatie a ficatului poate vindeca pacientul de cecitate nocturna (afectiune în care este dificil sau imposibil de a vedea in conditii de lumina slaba), acum fiind cunoscut faptul ca ficatul contine vitamina A, care are aceasta proprietate.
In 1747 chirurgul scotian James Lind a descoperit ca citricele si preparatele din ele previn scorbutul, o boala letala in care colagenul nu se formeaza corect si caracterizata printr-o vindecare deficitara, sangerari ale gingiilor, dureri severe si moarte.
În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hranit soareci cu un amestec artificial obtinut din toti constituentii laptelui cunoscuti la momentul respectiv, adica proteine, grasimi, carbohidrati si saruri. Acestia au murit, în timp ce soarecii hraniti cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum ca, pe langa elementele cunoscute, laptele contine mici ingrediente indispensabile vietii. Concluzia trasa de el a fost respinsa de ceilalti cercetatori, care nu au putut sa reproduca rezultatele experimentelor sale. O diferenta a fost faptul ca el a folosit zahar normal (zaharoza), pe cand ceilalti cercetatori au folosit zahar din lapte (lactoza) care mai continea înca cantitati mici de vitamina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit ca prin alimentatia cu orez nedecorticat în locul celui decorticat se prevenea boala beriberi. În anul urmator, Frederick Hopkins a afirmat ca alimentele contin "factori accesori"—pe langa proteine, carbohidrati, grasimi etc.—care sunt necesari corpului uman. Cand Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienti a carui bioactivitate fusese identificata de Fletcher, a propus ca acesta sa fie numit "Vitamina". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins.
La începutul secolului 19, oamenii de stiinta au fost capabili sa izoleze si sa identifice un numar de vitamine. Initial, lipide din ulei de peste au fost folosite pentru vindecarea rahitismului la sobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Între timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D.
Pentru oameni exista 13 vitamine, împartite în doua grupe, cele patru solubile în grasimi (A, D, E și K) și cele noua solubile în apa (opt vitamine B si vitamina C).
Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de catre organism, deci ele trebuie obtinute din alimentatie. Suplimentarea cu vitamine este larg raspandita în ziua de azi.
Un organism poate supravietui pentru un timp fara vitamine, desi deficitul prelungit poate duce la boli, de obicei dureroase si potential fatale. Rezervele organismului de vitamine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B12 de un an sau mai mult înainte sa se apara vreo boala, în timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezista mai mult de doua saptamani.
-
Vitamina A
-
Vitamina A are un rol esential pentru vedere (în special pentru adaptarea
la întuneric), este foarte importanta în diferenţierea celulara (modul în
care o celula devine parte a creierului, muschilor sau a altor tesuturi),
crestere, reproducere şi raspuns imun. De asemenea joaca un rol important
în menţinerea integritatii pielii si mucoaselor.
In general sunt doua categorii de vitamina A, depinzand de sursa din care este luata (alimente de origine animala sau de origine vegetala).
Vitamina A ca atare (retinol) se gaseste de obicei in produse de origine animala si ca beta-caroten in fructe si legume ( morcov, ceapa, grau, malai, spanac, rosii, ceapa verde, caise), dar si din unele produse de origine animala ( ficat, galbenus de ou, laptele si produsele lactate). Beta carotenul este sintetizat in organism sub actiunea enzimei carotenaza si transformat la randul sau in retinol.
Datorita faptului ca vitamina A regleaza cresterea si diviziunea celulara, cercetatorii încearca în ultimii ani sa gaseasca o relatie între vitamina A şi cancer. Mai ales cercetatorii încearca sa determine daca se poate reduce riscul de aparitie a cancerului fie prin administrarea de suplimente cu betacaroten, precursor apoi transformat în retinol în organism fie prin administrarea formei active de vitamina A (retinol).
Necesarul de vitamina a este de 1000-2000 UI (la copii şi adolescenţi) ; de 3000 UI la barbati, 2310 UI la femeile mature, în sarcina 2500 UI, iar în caz de alaptare 4300 UI. Administrarea unor cantitati prea mari de vitamina A in sarcina poate determina malformatii. In contrast fata de retinol, beta-carotenul pare sa aiba o toxicitate mai scazuta chiar la doze mai mari. De aceea este recomandabil ca sursele de suplimentare a vitaminei A sa fie pe baza de beta-caroten.
Eficienta vitaminei A sporeste cand este asociata cu vitaminele din grupul B, cu vitaminele C, D, E precum si cu un aport corespunzator de calciu, fosfor si zinc. Deficitul in vitamina A poate determina pierderi in vitamina C. Tratamentul hipovitaminozei se poate face prin administrarea de retinol pe cale bucala sau injectabila.
-
Vitamina A are un rol esential pentru vedere (în special pentru adaptarea
la întuneric), este foarte importanta în diferenţierea celulara (modul în
care o celula devine parte a creierului, muschilor sau a altor tesuturi),
crestere, reproducere şi raspuns imun. De asemenea joaca un rol important
în menţinerea integritatii pielii si mucoaselor.
-
Vitamina B1 (tiamina, aneurina)
-
Vitamina B1 este prezenta in metabolismul proteinelor si al glucidelor,
asigura functionarea normala a sistemului nervos central si, cu precadere,
a celui periferic, a aparatului digestiv si a glandelor endocrine,
in procesul de crestere, in absorbtia intestinala a grasimilor etc.
Tot Vitamina B1 favorizeaza depunerea glicogenului in ficat si accelereaza procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabila in transformarea hidratilor de carbon in lipide si mijlocind astfel obtinerea de surse suplimentare de energie.
La adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,6 (1-2 mg). La femei, in perioada sarcinii, sunt necesare cea 2,5 mg tiamina pe zi. Copiii sub un an au nevoie de 0.3 mg tiamina pe zi.
-
Vitamina B1 este prezenta in metabolismul proteinelor si al glucidelor,
asigura functionarea normala a sistemului nervos central si, cu precadere,
a celui periferic, a aparatului digestiv si a glandelor endocrine,
in procesul de crestere, in absorbtia intestinala a grasimilor etc.
-
Vitamina B2 (riboflavina)
-
Tiamina este o vitamina hidrosolubila ce face parte din complexul de vitamine B.
Este implicata în mai multe procese metabolice din organism.Tiamina ajuta
celulele organismului sa converteasca carbohidratii (glucidele) în energie.
Este de asemenea esentiala în buna functionare a inimii, muschilor si a
sistemului nervos.(în cazul unui aport insuficient de vitamina B1 la
mamifere determina o afecţiune denumită beriberi care afectează sistemul
nervos periferic)
Pentru adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B2 este de 1,6mg . In general, se recomanda o cantitate de 0.6 - 0,7 mg vitamina B2 pentru fiecare 1.000 de calorii, in perioadele de sarcina si de alaptare, femeile au nevoie de 1,4 respectiv 1,6 mg de vitamina B2 pe zi. La copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina B2 este 0,4-1,2 mg.
-
Tiamina este o vitamina hidrosolubila ce face parte din complexul de vitamine B.
Este implicata în mai multe procese metabolice din organism.Tiamina ajuta
celulele organismului sa converteasca carbohidratii (glucidele) în energie.
Este de asemenea esentiala în buna functionare a inimii, muschilor si a
sistemului nervos.(în cazul unui aport insuficient de vitamina B1 la
mamifere determina o afecţiune denumită beriberi care afectează sistemul
nervos periferic)
-
Vitamina B3 (niacina, vitamina PP, nicotinamida)
-
Vitamina B3 are un rol activ in metabolismul organismului, in buna functionare
a glucidelor, proteinelor si lipidelor, stimuleaza secretia gastrica, mareste
glicemia si scade nivelul colesterolului. De asemenea este folositoare in
buna functionare a sistemului nervos central, favorizeaza circulatia
cerebrala si coronariana si scade tensiunea arteriala.
Necesarul zilnic de vitamina B3 este de cea 18 mg (18-23 mg la barbati si 12-15 mg la femei). Acest necesar depinde de cantitatea si calitatea proteinelor din dieta, de consumul de bauturi alcoolice, de intensitatea cheltuielilor de energie, precum si de continutul si in alte vitamine din complexul B.
-
Vitamina B3 are un rol activ in metabolismul organismului, in buna functionare
a glucidelor, proteinelor si lipidelor, stimuleaza secretia gastrica, mareste
glicemia si scade nivelul colesterolului. De asemenea este folositoare in
buna functionare a sistemului nervos central, favorizeaza circulatia
cerebrala si coronariana si scade tensiunea arteriala.
-
Acid folic
-
Acidul folic are o importanta majora a functionarea organismului: formarea
globulelor rosii, metabolizarea proteinelor, producerea şi repararea ADN-ului ,
diviziunea celulara, utilizarea zaharurilor si aminoacizilor.
Totodata, acidul folic confera pielii un aspect sanatos, mareste lactatia,
preintampina deficientele de nastere, actioneaza preventiv impotriva anemiei.
Doza zilnica necesara pentru adulti este de 200 μg, dublu pentru femeile gravide, iar pentru mamele care alapteaza - 260 mcg.
-
Acidul folic are o importanta majora a functionarea organismului: formarea
globulelor rosii, metabolizarea proteinelor, producerea şi repararea ADN-ului ,
diviziunea celulara, utilizarea zaharurilor si aminoacizilor.
Totodata, acidul folic confera pielii un aspect sanatos, mareste lactatia,
preintampina deficientele de nastere, actioneaza preventiv impotriva anemiei.
-
Vitamina B5 (acidul pantotenic, pantetonatul de calciu)
-
Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte
vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide, grasimi
si proteine. Acidul pantotenic este utilizat pentru obţinerea coenzimei
A folosită în variate procese metabolice. De asemenea, stimuleaza
activitatea diferitelor glande si creste productia de hormoni a suprarenalelor,
sporeste rezistenta la stress si contribuie la formarea unor hormoni şi
anticorpi. Contribuie la sanatatea aparatului digestiv si a ficatului,
fiind totodata un ameliorator al efectelor toxice si reactiilor adverse
ale antibioticelor.
Necesarul zilnic de Vitamina B5 este de 6 mg. Eficacitatea acestei vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele B6, B9 si C.
-
Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte
vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide, grasimi
si proteine. Acidul pantotenic este utilizat pentru obţinerea coenzimei
A folosită în variate procese metabolice. De asemenea, stimuleaza
activitatea diferitelor glande si creste productia de hormoni a suprarenalelor,
sporeste rezistenta la stress si contribuie la formarea unor hormoni şi
anticorpi. Contribuie la sanatatea aparatului digestiv si a ficatului,
fiind totodata un ameliorator al efectelor toxice si reactiilor adverse
ale antibioticelor.
-
Vitamina B6 (piridoxina, adermina)
-
Vitamina B6 are un rol important in formarea hemoglobinei,anticorpilor,
in metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor si lipidelor
(indeosebi al acizilor grasi esentiali); are influenta benefica asupra
sistemului nervos si maduvei osoase; intervine in procesul de crestere,
in buna functionare a sistemului muscular si in aspectul pielii. Un alt
rol important il are in metabolismul colesterolului, impiedicand depunerea
acestuia pe peretii interiori ai arterelor (ateroscleroza);
Necesarul zilnic de vitamina B6 este de 2 mg, direct proportional cu aportul de proteine. Eficacitatea ei sporeste in asociere cu vitaminele B2 si B5, cu magneziul si potasiul. Aceasta vitamina e indispensabila in buna absorbtie a vitaminei B12 si in producerea interna a acidului clorhidric, ca si in asimilarea magneziului.
-
Vitamina B6 are un rol important in formarea hemoglobinei,anticorpilor,
in metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor si lipidelor
(indeosebi al acizilor grasi esentiali); are influenta benefica asupra
sistemului nervos si maduvei osoase; intervine in procesul de crestere,
in buna functionare a sistemului muscular si in aspectul pielii. Un alt
rol important il are in metabolismul colesterolului, impiedicand depunerea
acestuia pe peretii interiori ai arterelor (ateroscleroza);
-
Vitamina B7 (biotina, vitamina H)
-
Biotina este importantă în metabolismul carbohidraţilor şi lipidelor şi este implicată în gluconeogeneză , sinteza acizilor graşi, metabolismul propionatului şi catabolsimul aminoacizilor. Este recomandata in unele afectiuni ale pielii si parului ( dermatite, eczema, caderea parului sau albire), in stari de oboseala si stres si a unui metabolism deficitar al proteinelor, lipidelor si glucidelor.
Actiunea benefica a biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B2, B3 si B6 si e diminuata in cazul consumului de alcool.
Necesarul zilnic de biotina este de 0,15 mg.
-
Biotina este importantă în metabolismul carbohidraţilor şi lipidelor şi este implicată în gluconeogeneză , sinteza acizilor graşi, metabolismul propionatului şi catabolsimul aminoacizilor. Este recomandata in unele afectiuni ale pielii si parului ( dermatite, eczema, caderea parului sau albire), in stari de oboseala si stres si a unui metabolism deficitar al proteinelor, lipidelor si glucidelor.
-
Colina
-
Colina ajuta la eliminarea toxinelor din organism, inlesnind functiile ficatului si ale vezicii biliare. Totodata, faciliteaza distribuirea grasimilor si colesterolului de catre organism, prevenind acumularea de grasimi in ficat. Un rol important il joaca si in procesul memoriei, facilitand transmiterea impulsurilor nervoase.
Colina se gaseste in carne, galbenus de ou, drojdia de bere, in creier, inima, ficat de vita, germeni de grau, lecitina. Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9, B12. Necesarul zilnic este de aproximativ 500mg. (425 mg/zi la femei şi 550 mg/zi la barbati).
-
Colina ajuta la eliminarea toxinelor din organism, inlesnind functiile ficatului si ale vezicii biliare. Totodata, faciliteaza distribuirea grasimilor si colesterolului de catre organism, prevenind acumularea de grasimi in ficat. Un rol important il joaca si in procesul memoriei, facilitand transmiterea impulsurilor nervoase.
-
Inozitol
-
Inozitolul ajuta la metabolizarea grasimilor, reducand nivelul colesterolului sanguin, favorizeaza nutritia celulelor creierului si accelereaza productia lecitinei de catre organism. Un rol important il are in hranirea parului, prevenind rarirea si aparitia cheliei.
Inozitolul se gaseste in cerealele integrale, in fasolea uscata, drojdia de bere, citrice, in pepenele galben, stafide, alune, varza, in ficat si miere etc. Mai contin inozitol creierul si inima de vita, faina de soia, fructele de catina alba etc. Eficienta inozitolului sporeste in asociere cu unele vitamine din grupul B (indeosebi cu vitamina B12 si cu colina).
-
Inozitolul ajuta la metabolizarea grasimilor, reducand nivelul colesterolului sanguin, favorizeaza nutritia celulelor creierului si accelereaza productia lecitinei de catre organism. Un rol important il are in hranirea parului, prevenind rarirea si aparitia cheliei.
-
Vitamina B12 (ciancobalamina)
-
Vitamina B12 este cel mai puternic factor antianemic. Are rol benefic si in metabolismul celulelor si in functionarea sistemului nervos si a tractului gastrointestinal.
Necesarul este de 1 mcg pentru adulti si de 2,2-2,6 pentru femeile aflate in perioada de sarcina si de alaptare. Intrucat alimentatia vegetariana duce la carente ale organismului in aceasta vitamina, se recomanda administrarea sa in aceste regimuri.
-
Vitamina B12 este cel mai puternic factor antianemic. Are rol benefic si in metabolismul celulelor si in functionarea sistemului nervos si a tractului gastrointestinal.
-
Vitamina C (acidul ascorbic, vitamina antiscorbutica)
-
Vitamina C este de un nutrient esential vietii. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:
• Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesara la producerea de colagen în tesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente in intreg organismul, asigurandu-i acestuia o structura stabila, dar flexibila. Unele tesuturi au un procentaj mai ridicat de colagen în continut, în special pielea, membranele mucoase, dintii si oasele.
• Vitamina C este necesara la sinteza dopaminei, noradrenalinei si adrenalinei în sistemul nervos sau in glandele suprarenale.
• Vitamina C este de asemenea necesara la sintetizarea carnitinei, care este importanta in transferul energiei la mitocondriile celulelor.
• Este un puternic antioxidant.
Tesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C continuta — peste 100 de ori fata de nivelul din plasma sangvina — sunt glandele suprarenale, glanda pituitara, timusul, corpus luteum si retina.
Creierul, splina, plamanul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului subtire, leucocita, pancreasul, rinichiul si glandele salivare au o concentrație de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mare decat în plasma.
Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca functie principala a sa, asa ca organismul ramane foarte repede fara aceasta substanta daca nu exista un aport continuu care sa fie absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge pana la deces in cazul in care deficienta este neglijata.
Necesarul de vitamina C pentru un adult sanatos este de 60 mg/zi. La femeile aflate in perioada de graviditate, acesta este de cca 100 mg/zi, iar la cele care alapteaza - de 50 mg/zi. Necesarul de vitamina C al copiilor este de 1,5-2 mg/kilogram-corp/zi, in functie de varsta.
-
Vitamina C este de un nutrient esential vietii. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:
-
Vitamina D (calciferolul, vitamina antirahitica)
-
Numita si antirahitica, vitamina D este esentiala in resorbtia calciului si fosforului la nivelul intestinului, catalizand totodata transformarea fosforului organic in anorganic si mobilizandu-l in tesuturi. Vitamina D are un rol dominant in formarea scheletului nostru, mai ales in faza de crestere, asigurand transportul calciului si fosforului in zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea osaturii adulte, permitand absorbtia acestor minerale in intestin, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi.
Doza zilnica recomandata este de 1020 mg, carenta provocand rahitism la copii si osteomalacia la adulti. Spre deosebire de celelalte vitamine, vitamina D poate fi produsa de organism. Procesul de sinteza al vitaminei D existenta in epiderma este declansat de razele ultraviolete, fiind absorbita imediat de vasele sangvine.
-
Numita si antirahitica, vitamina D este esentiala in resorbtia calciului si fosforului la nivelul intestinului, catalizand totodata transformarea fosforului organic in anorganic si mobilizandu-l in tesuturi. Vitamina D are un rol dominant in formarea scheletului nostru, mai ales in faza de crestere, asigurand transportul calciului si fosforului in zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea osaturii adulte, permitand absorbtia acestor minerale in intestin, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi.
-
Vitamina E (tocoferol)
-
Vitamina E (tocoferolul) este un antioxidant larg raspandit in produsele alimentare, care contribuie la mentinerea normala a membranelor celulare, a sistemului vascular si nervos si ofera protectie ca antioxidant pentru vitamina A. Sunt cunoscute 8 forme naturale ale vitaminei E denumite tocoferoli, cu structura biochimica asemanatoare si cu aceleasi actiuni fiziologice. Forma cea mai activa si mai eficace biologic este α- tocoferolul in functie de care se stabileste necesarul in vitamina E.
Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, rezista la temperaturi de pana la 250ºC, dar este sensibila la lumina si oxigen. Valori ale temperaturii foarte crescute sau foarte scazute reduc cantitatea de tocoferol continuta in alimente cu pana la doua treimi. Vitamina E poate fi de asemenea distrusa prin pasteurizarea laptelui, prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp indelungat. Astfel, carnea refrigerata pierde in cateva zile toata cantitatea de vitamina E detinuta initial. Faina alba are un continut cu 80% mai scazut decat faina integrala. Se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece si nu prin rafinare, deoarece aceasta operatie se face la temperaturi crescute si determina pierderi importante de tocoferol.
Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, rezista la temperaturi de pana la 250ºC, dar este sensibila la lumina si oxigen. Valori ale temperaturii foarte crescute sau foarte scazute reduc cantitatea de tocoferol continuta in alimente cu pana la doua treimi. Vitamina E poate fi de asemenea distrusa prin pasteurizarea laptelui, prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp indelungat. Astfel, carnea refrigerata pierde in cateva zile toata cantitatea de vitamina E detinuta initial. Faina alba are un continut cu 80% mai scazut decat faina integrala. Se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece si nu prin rafinare, deoarece aceasta operatie se face la temperaturi crescute si determina pierderi importante de tocoferol.
Tocoferolii functioneaza ca antioxidanti, indeparteaza radicalii liberi, protejeaza integritatea lipidelor nesaturate din membrananele celulare si protejeaza retinolul de actiuni oxidante. Vitamina intervine in procesul de reproducere asigurand buna functionare a glandelor sexuale si endocrine, faciliteaza depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac. De asemenea vitamina E are un rol important in sinteza prostaciclinei in celulele endoteliale si inhiba formarea de tromboxani in trombocite, reducand astfel agregarea trombocitelor la suprafata epiteliului vascular. Aceste efecte asupra agregarii trombocitare sunt importante in ceea ce priveste riscurile pentru ateroscleroza coronariana si tromboza.
Necesarul zilnic de vitamina E este direct proportional cu varsta si cantitatea de acizi polinesaturati din alimentele consumate, putand fi asigurat in general de o dieta echilibrata. Batranii, femeile insarcinate si cele care alapteaza au nevoie de un aport suplimentar de vitamina E. Nou-nascutilor trebuie sa li se administreze tocoferol pana la aparitia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern este sarac in aceasta vitamina. Doza zilnica recomandata de vitamina E la adulţi este de 10 mg.
-
Vitamina E (tocoferolul) este un antioxidant larg raspandit in produsele alimentare, care contribuie la mentinerea normala a membranelor celulare, a sistemului vascular si nervos si ofera protectie ca antioxidant pentru vitamina A. Sunt cunoscute 8 forme naturale ale vitaminei E denumite tocoferoli, cu structura biochimica asemanatoare si cu aceleasi actiuni fiziologice. Forma cea mai activa si mai eficace biologic este α- tocoferolul in functie de care se stabileste necesarul in vitamina E.
-
Acizii grasi esenţiali
-
Acizii grasi esenţiali constau, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono si polinesaturati, intrand in componenta uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Acesti acizi nu pot fi sintetizati in organism, fiind obtinuti din unele produse alimentare si de aceea sunt cunoscuti sub denumirea de acizi esentiali. Ei sunt activi numai in prezenta vitaminelor B6 si E.
Familia omega-3 include acidul alfa linoleic acidul eicosapentaenoic (EPA) si acidul docohexaenoic (DHA). In anumite plante, acizii grasi omega-3 sunt gasiti sub forma de acid alfa linolenic. In organism, acest acid gras este transformat in EPA care apoi este transformat in DHA. Uleiul obtinut de la anumite soiuri de peste contine EPA si DHA sintetizat, formele cele mai active ale familiei omega-3. In fine, DHA este convertit in prostaglandine antiinflamatorii, niste substante asemanatoare cu hormonii care sunt utilizate in intreg organismul. Aceasta conversie finala in prostaglandine este responsabila de efectele benefice ale terapiei cu omega-3.
Familia omega-6 cuprinde acidul cis-linoleic, acidul linoleic, si acidul gamma-linolenic (GLA). Acidul cis-linoleic se gaseste in anumite plante si in uleiuri vegetale. Acidul linoleic se gaseste in majoritatea plantelor si uleiurilor vegetale. In corp o anumita cantitate de acid cis-linoleic este transformat in GLA, forma cea mai terapeutica din familia omega-6. GLA sintetizat se mai gaseste in anumite plante, primula, agrise negre, uleiul de limba-mielului fiind sursa cea mai obisnuita. Corpul transforma in final GLA intr-o alta grupa de protaglandine antiinflamatoare. Din nou aceasta ultima conversie este responsabila de efectele terapeutice ale omega-6. De altfel ar fi de notat ca acidul cis-linoleic si acidul linoleic pot fi de asemenea transformati in prostaglandine antiinflamatoare.
-
Acizii grasi esenţiali constau, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono si polinesaturati, intrand in componenta uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Acesti acizi nu pot fi sintetizati in organism, fiind obtinuti din unele produse alimentare si de aceea sunt cunoscuti sub denumirea de acizi esentiali. Ei sunt activi numai in prezenta vitaminelor B6 si E.
-
Vitamina K (vitamina antihemoragica)
-
Exista doua forme ale vitaminei K: Vitamina K1-filochinona (sau fitochinona), sintetizata de plante si Vitamina K2 - menachinona, sintetizata in organismul uman de bacteriile florei intestinale
Vitamina K este indispensabila in functionarea normala a coagularii, fiind implicata in sinteza factorilor de coagulare II, VII, IX, X, proteinei Z (amplifica actiunea trombinei), proteinelor S si C (anticoagulante). De asemenea, este implicata in procesul de mineralizare osoasa (reactiile de mineralizare in care substanta secretata de celulele osoase este implicata, osteocalcina, necesita la un moment dat prezenta vitaminei K)
Necesarul zilnic de vitamina K este de 1 mg. Carenta de aceasta vitamina provoaca hemoragii la nivelul mucoaselor si al creierului, indeosebi in urma tratamentelor indelungate cu antibiotice. Trebuie mentionat si faptul ca aceasta vitamina poate fi furnizata organismului si prin sintetizarea ei de catre flora microbiana intestinala (cca 50%). Intrucat antibioticele distrug flora intestinala sintetizatoare de vitamina K, se recomanda ca administrarea acestora sa se faca odata cu ingerarea de iaurt, lapte batut sau lapte acidofil. La nou-nascuti, organismul nu produce suficienta vitamina K, lucru ce explica diferitele hemoragii care apar frecvent in aceasta perioada.
-
Exista doua forme ale vitaminei K: Vitamina K1-filochinona (sau fitochinona), sintetizata de plante si Vitamina K2 - menachinona, sintetizata in organismul uman de bacteriile florei intestinale
-
Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice)
-
Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C, asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor, inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri, sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.
Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina C, fiind necesare minimum 100 mg complex C.
-
Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C, asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor, inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri, sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.
-
Minerale si oligoelemente - substante esentiale pentru organism
-
Organismul uman contine aproximativ 25 de minerale esentiale, unele aflate in cantitati relativ mari - minerale, altele in doze mult mai mici - oligoelemente, dar toate importante in buna functionare a organismului.
In organismul uman exista 2 astfel de minerale care se gasesc in cantitati mari: calciul (2% din greutatea corporala) si fosforul (1,5% din greutate), ambele prezente in dinti si oase.
-
Organismul uman contine aproximativ 25 de minerale esentiale, unele aflate in cantitati relativ mari - minerale, altele in doze mult mai mici - oligoelemente, dar toate importante in buna functionare a organismului.
-
Calciu
-
Calciul constituie componenta principala a scheletului si dintilor, tendoanelor si a nucleelor celulare. Calciul detine un rol important in transmiterea impulsurilor nervoase, fiind un tonic al sistemului nervos, consolidand echilibrul functional al acestuia. Astfel, contractia musculara este dependenta de prezenta calciului, caci fenomenele care cupleaza impulsul nervos de contractia musculara propriu zisa se fac numai prin intermediul ionilor de calciu.
Impreuna cu magneziul, calciul este responsabil de sanatatea sistemului cardiovascular,asigurand bataile regulate ale inimii.
Printre alte proprietati ale calciului numaram:
• metabolizarea fierului
• impiedica trecerea rapida a lichidului plasmatic in spatiul extracelular avand efect benefic in procesele inflamatorii
• prin stabilizarea membranelor celulare micsoreaza amploarea proceselor alergice.
• stimuleaza echipamentul enzimatic al organismului.
Necesarul de calciu este de 700-1.200 mg la copii, 1.200-1.400 mg la adolescenti, 800-1.200 mg la adulti si 1.200-1.500 mg la femei, in perioada de menstruatie.
-
Calciul constituie componenta principala a scheletului si dintilor, tendoanelor si a nucleelor celulare. Calciul detine un rol important in transmiterea impulsurilor nervoase, fiind un tonic al sistemului nervos, consolidand echilibrul functional al acestuia. Astfel, contractia musculara este dependenta de prezenta calciului, caci fenomenele care cupleaza impulsul nervos de contractia musculara propriu zisa se fac numai prin intermediul ionilor de calciu.
-
Fosforul
-
Fosforul se regaseste in fiecare celula a corpului omenesc si are nevoie de calciu si vitamina D pentru a fi metabolizat. Pentru a fi eficente, calciul si fosforul trebuie sa se afle in organism intr-un raport de doi la unu. Fosforul este implicat in aproape toate reactiile chimice si fiziologice; este necesar pentru structura normala a oaselor si dintilor, important pentru regularizarea batailor inimii, esential pentru functionarea normala a rinichilor, necesar in trasmiterea impulsurilor nervoase.
Dozele zilnice necesare de fosfor sunt cuprinse intre 800 si 1200 mg pentru adulti, nivelul superior fiind indicat pentru mamele care alapteaza si femeile gravide.
-
Fosforul se regaseste in fiecare celula a corpului omenesc si are nevoie de calciu si vitamina D pentru a fi metabolizat. Pentru a fi eficente, calciul si fosforul trebuie sa se afle in organism intr-un raport de doi la unu. Fosforul este implicat in aproape toate reactiile chimice si fiziologice; este necesar pentru structura normala a oaselor si dintilor, important pentru regularizarea batailor inimii, esential pentru functionarea normala a rinichilor, necesar in trasmiterea impulsurilor nervoase.
-
Magneziul
-
Magneziul este un element care, desi se gaseste in proportie mica in organism (0,05% din greutatea totala a corpului), prezinta mare importanta din punct de vedere structural si functional.
70% din cantitatea totala de magneziu a corpului uman (cca. 14g) se afla in compozitia oaselor impreuna cu Ca si P, iar restul este distribuit in tesuturile moi (in special muschii scheletici) si in diverse fluide. Aproximativ 1% se afla in plasma, 25% fiind legat de proteine, restul ramanand sub forma ionizata Mg2+. In eritrocite cantitatea de Mg este apreciabila, cca. 5.2 mEq/L. In ceea ce priveste distributia celulara a magneziului, majoritatea se afla in mitocondrii si nucleu. In afara de rolul sau plastic de constituent al oaselor si al unor tesuturi moi, Mg indeplineste numeroase roluri functionale printre care si acela de activator al unor enzime (peste 300 enzime, implicate in metabolismul carbohidratilor, sinteza proteinelor si acizilor nucleici, cea mai cunoscuta fiind Na+/K+ATPaza). Impreuna cu ionii Na+, K+ si Ca2+, magneziul regleaza excitabilitatea neuromusculara si mecanismul coagularii.
Actiunile calciului si magneziului sunt strans legate intre ele, deficitul unuia dintre aceste elemente influentand semnificativ metabolismul celuilalt (magneziul este necesar atat pentru absorbtia intestinala cat si pentru metabolismul calciului). In celula musculara magneziul actioneaza ca antagonist al calciului. Deficitul de magneziu va genera mobilizarea calciului din oase, fiind posibila aparitia de calcificari anormale la nivelul aortei si rinichiului. De aceea este recomandat sa se ia in considerare nivelul calciului cand se evalueaza nivelul magneziului. De asemenea, hipomagneziemia se asociaza cu hipopotasemia in 60% din cazuri.
-
Magneziul este un element care, desi se gaseste in proportie mica in organism (0,05% din greutatea totala a corpului), prezinta mare importanta din punct de vedere structural si functional.
-
Fierul
-
Fierul este constituentul principal al hemoglobinei din sange, fiind indispensabil in transportul oxigenului in organism, precum si in respiratia celulara Lipsa lui este legata de aparitia anemiei. Asimilarea fierului este legata de prezenta cuprului, cobaltului si manganului, ca si de a vitaminelor C .
Fierul este prezent intr-o varietate de enzime, catalizatori care ajuta ca transformarile chimice sa aiba loc, peste tot in organism. Multe dintre enzimele care contin fier sunt implicate in producerea de energie.
Fierul are de asemenea o importanta majora in mentinerea unora din functiile sistemului imunitar.
Nevoile zilnice de fier sunt de 14-15 mg .
-
Fierul este constituentul principal al hemoglobinei din sange, fiind indispensabil in transportul oxigenului in organism, precum si in respiratia celulara Lipsa lui este legata de aparitia anemiei. Asimilarea fierului este legata de prezenta cuprului, cobaltului si manganului, ca si de a vitaminelor C .
-
Zincul
-
Zincul este un microelement ce intra ca element activ in constitutia a cca 300 de enzime.
Zincul joacă un rol important în metabolismul proteinelor, carbohidraţilor, lipidelor şi acizilor nucleici. Cofactor într-o mare parte din procesele biologice, inclusiv sinteza ADN, ARN si de proteine. Crucial pentru menţinerea structurii şi integrităţii membranelor celulare. Zincul este de asemenea necesar pentru sinteza hepatică a proteinei de legare a retinolului, proteină implicată în transportul vitaminei A. In cazul deficitului de Zn pot sa apară simptome ale deficitului de vitamină A.
Necesar zilnic: 15mg.
-
Zincul este un microelement ce intra ca element activ in constitutia a cca 300 de enzime.
-
Manganul
-
Manganul este un oligoelement ce intra in constitutia unor enzime mitocondriale (piruvat carboxilaza si superoxid dismutaza) si activeaza de asemenea numeroase enzime (decarboxilaze, transferaze, hidrolaze). Astfel manganul detine un rol esential in metabolismul lipidic si glucidic, formarea tesutului osos si procesele de reproducere.
Manganul este un oligoelement cu importanta deosebita pentru organismul uman, deoarece:
• regleaza cresterea si metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor;
• favorizeaza functiile hepatice si pe cele renale;
• accelereaza arderile, ajuta la fixarea calciului, a fierului, precum si a vitaminelor;
• are rol in formarea oaselor;
• activeaza un numar mare de enzime, ca si sinteza colesterolului ;
• joaca un rol determinant in activitatea glandelor endocrine si in cea sexuala etc.
In organismul uman se afla 200-400 micromoli de mangan distribuiţi uniform în organism; necesarul zilnic in acest mineral este de 1.4 mg.
-
Manganul este un oligoelement ce intra in constitutia unor enzime mitocondriale (piruvat carboxilaza si superoxid dismutaza) si activeaza de asemenea numeroase enzime (decarboxilaze, transferaze, hidrolaze). Astfel manganul detine un rol esential in metabolismul lipidic si glucidic, formarea tesutului osos si procesele de reproducere.
-
Cuprul
-
Cuprul este un component esential al unor sisteme enzimatice implicate in producerea hemoglobinei, metabolismul glucidic, biosinteza catecolaminelor si formarea legaturilor incrucisate (“cross-linking”) intre fibrele de colagen, elastina si keratina din firul de par.
Deficitul de cupru determina anemie, neutropenie si tulburari de crestere, in special la copii.
Necesarul zilnic de cupru este de 2-3 mg pentru adulti si de 0,05 mg/kilogram-corp pentru copii.
-
Cuprul este un component esential al unor sisteme enzimatice implicate in producerea hemoglobinei, metabolismul glucidic, biosinteza catecolaminelor si formarea legaturilor incrucisate (“cross-linking”) intre fibrele de colagen, elastina si keratina din firul de par.
-
Iodul
-
Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Cantitatea totala de iod aflata in organismul uman este de 20-30 mg, din care cea 30% este depozitata in glanda tiroida. Iodul este antiaterosclerotic, hipotensor, antitoxic, implicat in producerea de energie si in procesul de crestere, in stimularea activitatii carotenului etc. Iodul ajuta la arderea excesului de grasimi,are efect energizant si mareste capacitatea mentala. De asemenea, asigura sanatatea parului, a unghiilor, pielii si a dintilor.
Deosebit de sensibili la deficitul de iod sunt copiii de varsta scolara, carenta respectiva afectandu-i si pe copiii nascuti din mame subiodate in perioada de sarcina. Pentru adulti, necesarul zilnic de iod este de 150- meg, In sarcina si lactatie , necesarul zilnic de iod este apreciat la 200 mg,iar la copii 70-120mg/zi.
-
Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Cantitatea totala de iod aflata in organismul uman este de 20-30 mg, din care cea 30% este depozitata in glanda tiroida. Iodul este antiaterosclerotic, hipotensor, antitoxic, implicat in producerea de energie si in procesul de crestere, in stimularea activitatii carotenului etc. Iodul ajuta la arderea excesului de grasimi,are efect energizant si mareste capacitatea mentala. De asemenea, asigura sanatatea parului, a unghiilor, pielii si a dintilor.
-
Potasiul
-
Potasiul contribuie la pastrarea echilibrului acido-bazic al celulelor, sporeste diureza si procesul de eliminare a sodiului, contribuie la buna functionare a suprarenalelor si la asigurarea echilibrului apei in organism. De asemenea, asigura functionarea presiunii osmotice, este tonic cardiac si favorizeaza excitabilitatea neuro-musculara.
Important pentru organism este si raportul, considerat ca fiind normal, de 2/1 dintre potasiu si sodiu, raport care trebuie sa se mentina constant. Cresterea valorii lui duce la spasmofilie si tetanie.
Necesarul zilnic de potasiu: 3-4 g.
-
Potasiul contribuie la pastrarea echilibrului acido-bazic al celulelor, sporeste diureza si procesul de eliminare a sodiului, contribuie la buna functionare a suprarenalelor si la asigurarea echilibrului apei in organism. De asemenea, asigura functionarea presiunii osmotice, este tonic cardiac si favorizeaza excitabilitatea neuro-musculara.
-
Cromul
-
Cromul are rol, in combinatie cu insulina, la descompunerea zaharurilor in cadrul metabolismului, ajutand la functionarea normala a digestiei. In plus, acesta are proprietatea de a asigura stabilizarea diverselor tipuri de proteine acolo unde sunt necesare.
Dozele recomandate pentru adulti sunt de pana la 50-400 micrograme/zi mcg.
-
Cromul are rol, in combinatie cu insulina, la descompunerea zaharurilor in cadrul metabolismului, ajutand la functionarea normala a digestiei. In plus, acesta are proprietatea de a asigura stabilizarea diverselor tipuri de proteine acolo unde sunt necesare.
-
Molibdenul
-
Molibdenul este deosebit de important in functionarea organismului, deoarece el face parte din structura unor enzime ce intervin in degradarea acizilor nucleici uzati, in mobilizarea fierului aflat in rezervele hepatice, in arderea grasimilor sanguine, imbunatatirea metabolismului celular, formarea hemoglobinei, producerea de energie, in procesul de crestere, ca si in aparitia cariilor dentare etc.
Necesar zilnic : de la 0,15-0,3 micrograme/zi.
-
Molibdenul este deosebit de important in functionarea organismului, deoarece el face parte din structura unor enzime ce intervin in degradarea acizilor nucleici uzati, in mobilizarea fierului aflat in rezervele hepatice, in arderea grasimilor sanguine, imbunatatirea metabolismului celular, formarea hemoglobinei, producerea de energie, in procesul de crestere, ca si in aparitia cariilor dentare etc.
-
Seleniul
-
Seleniul este un oligoelement cu importante functii anticancerigene si antioxidante. Seleniul contribuie la realizarea respiratiei celulare, la protejarea hemoglobinei celulelor rosii, ca si la absorbtia si sporirea eficientei vitaminei E. In plus, seleniul intarzie imbatranirea, contribuie la mentinerea elasticitatii tesuturilor, atenueaza simptomele specifice menopauzei, potenteaza tratamentele aplicate in bolile cardiovasculare si a matretei.
Necesarul zilnic este de 34 mcg pentru barbati si 26 mcg pentru femei.
-
Seleniul este un oligoelement cu importante functii anticancerigene si antioxidante. Seleniul contribuie la realizarea respiratiei celulare, la protejarea hemoglobinei celulelor rosii, ca si la absorbtia si sporirea eficientei vitaminei E. In plus, seleniul intarzie imbatranirea, contribuie la mentinerea elasticitatii tesuturilor, atenueaza simptomele specifice menopauzei, potenteaza tratamentele aplicate in bolile cardiovasculare si a matretei.
